Musafirul

Oamenii vin la tine, se ospateaza..dar mai si pleaca! Da, cred ca stii si tu musafirii aia care nu se mai dau plecati din casa ta, atunci cand tu esti rupt de oboseala si abia astepti sa te intinzi in pat.
Dar ce te faci cu musafirii din sufletul tau? Cu aia e mai greu ca pleaca fara sa-ti spuna, fara sa-ti multumeasca pentru ce le-ai oferit, nici macar nu inchid usa. Din musafiri devin parte din familie.. Ii adapostesti si ii feresti de rautatea din jur, ii oferi camaruta sufletului, il lasi sa o decoreze dupa plac, sa o mobileze.. Si ajungi sa vrei sa nu mai plece niciodata de acolo. Ajungi sa-i cresti, sa-i hranesti cu iubirea si grija ta, cu particule din tine, cu tinerete si vise. 
I te dedici complet, traiesti si visezi alaturi de aceea persoana iar cand pleaca te lasa pana si fara suflu. Iti fura speranta, zambetul de pe buze si o parte din suflet si in schimb iti lasa un mare.. gol si o doza mare de dispret.