Exceptie infinita

Ti se intampla uneori in viata sa treci prin mari obstacole, sa cazi, sa lasi in urma oameni dragi si amintiri, sa ajungi sa poti renunta la aproape orice doar pentru un dram de fericire. In cerculetul asta vicios asemeni unei tornade de conceptii intervin acele exceptii voite.. genul ala de oameni pe care nu i-ai ruga nici macar sa se mute pe celalalt scaun, ce sa mai zic ca sa ii fortezi sa plece din viata ta..

Tu, da.. chiar tu, pentru ca stii ca despre tine vorbesc, esti Exceptia mea, placerea mea voita si in acelasi timp stropul de dulce suferinta de care uneori simt ca am nevoie. Ce ma atrage la tine? Hmmm cred ca ar trebui sa zic ce urasc, lista ar fi mult mai vasta..si poate chiar de asta ma atragi..Uneori cred ca am luat-o razna..logica nu-mi mai e prietena. Cum ai putea sa indragesti un om tocmai datorita partilor lui rele pe care, culmea, si le etaleaza cu mandrie? Mereu aceeasi intrebare.. Raspunsul sa spunem ca e vag, vag doar atunci cand incerci sa-l transpui in cuvinte..cu sufletul l-ai intelege mult mai usor.. Toata negativitatea e constituita de fapt din bunatate..asta-mi pare a-i contine sufletul.. Partile lui bune au fost de mult patate de soare, de rugina sentimentelor care au reusit sa-l preschimbe in stana de piatra, sa-l mistuie ca pe o sculptura insufletita... Zic insufletita pentru ca il detine, acolo mic intr-un cotlon si poate chiar e infim sufletul lui, doar ca il ascunde ca pe o cutie de valori. Infim ii e si zambetul de copil batran pe care si-l lasa la vedere uneori.
Domnule Exceptie, spui ca ai inima neagra ca aceea din pachetul de carti, dar eu tind sa vad altceva... Zaresc in tine tot ce am urat pana acum, un infinit si jumatate de doza de nebunie, de joaca, de tot ce aveam nevoie. Nu ti-am lasat niciodata sansa de a ma cunoaste pe deplin sau mai bine zis poate nu ai vrut sa o accepti tu. Ne-am intalnit de cateva ori si de fiecare data in ipostaze diferite.. dar cel mai des ne-am intalnit in vis. Ochii mici si maslinii, buzele ce doreau a contura o grimasa ce semana cu un zambet.. toate erau cu subinteles.
Cum poti sa te simti bine ca ai un om in preajma desi stii ca nu vei ajunge nicicodata ce isi doreste el, sa fii omul care mereu i-ar spune o vorba buna doar ca sa-l stie zambind sau fericit si implinit? Cred ca de asta te indragesc, ca trezesti de fiecare data in mine acel sentiment contradictoriu, acea stare de nervozitate si acel gand ca oricand s-ar putea sfarsi totul.

Revenire

     Dupa o indelungata absenta m-am gandit sa scriu din nou..de data asta simtind o grava lipsa de inspiratie. Muzele s-au jucat oarbe in jurul meu ca intr-un dans tribal si au ales sa ma paraseasca atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ele.. au gonit nebune si s-au ascuns in pustiu. Mi-au despicat sufletul si au furat tot dispretul si ura din mine si l-au aruncat in mare. M-au lasat in chip de copil doritor de fericire si plin de speranta si rabdare.

     Am tacut, m-am indepartat si am ales sa simt din nou.. sa simt emotii, dar atunci cand ascunzi in tine un suflet gol si cenusiu, culoarea dispare. Sa incerc sa o recapat? Mi-e frica.. Daca voi cadea iar in acea prapastie tainica? Daca nimeni nu ma va mai intelege vreodata si nu ma va mai accepta asa cum sunt? Daca voi aduce lumea in pragul nebuniei? Tot ce pot sa fac e sa cred  in oamenii care ma fac mai puternica pe zi ce trece, sa dau foc trecutului si sa rad in fata catastrofei. 
    Prefac totul intr-o doza de speranta si o impart cu cine trebuie. Aleg drumul spre fericire si de data asta voi fugi ca sa-l pot parcurge pe tot, nu voi mai poposi pentru ca nu am timp. Voi imparti zambete de dragul celui care ma iubeste si-mi voi incepe un capitol nou din viata. Totul va fi imbracat in speranta si iubire, iar muzele vor aparea iar din toate ungherele lumii.

De-a v-ati ascunselea cu sentimentele

Zilele trecute am dat de o povestioara foarte interesanta care mi-a placut extrem de mult si pe care vreau sa v-o impartasesc si voua.

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului...

Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.

INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?

“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.

De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care , aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.

Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.

Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE.

O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.

În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.

EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.

Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.

Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate.

Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.

“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.

PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.

Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.

Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA.

A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.

TALENTUL era în iarba crudă

NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.

MINCIUNA, în spatele curcubeului

Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.

Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.

NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor.

Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri.

A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.

Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.

De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea.

De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”

Fagaduinte plasmuite

       Cu un gust  amar, si un aer monoton voi vorbi despre promisiuni. Mda, sunt satula de chestiile astea care mai mult rau iti fac.. ne este promisa marea cu sarea, luna de pe cer si de fapt ce primim? Surpriza! Poc, un sut in fund. Cel mai grav e ca aceste mici surprize sunt facute de cele mai multe ori de persoanele apropiate sau in cele in care incepem sa prindem destul de mare incredere, in care investim emotii si pareri de bine..  Da' la ce bun? Tu iti dozezi increderea si joci corect si el te „faulteaza”.

   Aud destul de des in jurul meu sintagme precum:  „Ai incredere in mine/ vorbele mele.”, „Nu spun nimanui.”, „Stai calma. O sa fie bine.”, „Mereu vom fi prieteni/ impreuna”, „Nu o sa te uit niciodata.”. Si astea se incadreaza cam tot in aceasi categorie si sunt de fapt niste cuvinte ruginite, cu o vechime de cand lumea si pamantul..dar totusi inca avem incredere in rahaturile astea.   

   Ne folosim prea mult de promisiuni pentru a atrage lumea, pentru a fi persuaisivi, dupa care clacam, dar ce sa mai.. nici nu ne mai intereseseaza cum cadem in ochii celuilalt, dupa ce ii dam cu firma in cap saracului om. In secolul in care traim suntem egoisti, mult prea egoisti, ne poti zari aura plina de egoism de la o posta, dar nu vrem sa recunoastem asta... aa da mai suntem si orgoliosi. Tragem doar pentru noi, ne urmarim interesele, ne dam draguti, simpatici, prieteni loiali sau perechea perfecta, iar dupa ce ne satisfacem interesele nu ne mai pasa ca ranim, ca facem rau.

        Asa suntem noi, ne catalogam oameni, dar uitam de sentimente si demnitate. Avem egoul prea mare si suntem lesinati dupa succes, uitam de unde am plecat, pe cine am lasat balta sau ce promisiuni am facut si le-am incalcat cu desavarsire. In urma noastra lasam doar un peisaj trist, un depou plin cu saci in care se afla increderea mototolita, saci meniti a fi dusi spre reciclare, dar sunt lasati in voia sortii.

Cana cu memorii

    

E o seara normala, un pat, un ceai si un tv.. aaa da si sa nu uitam un gand fugitiv care ma poarta spre tine. Ma plimb aiurea printre peretii proaspat zugraviti cu sperante ai micutei camere si simt... ca nu mai stiu ce simt, ca-mi pierd gandurile unul cate unul, dorintele, visele, amintirile, toate fiind smulse din mine ca de o tornada. Nu am ce face.. poate e mai bine sa ai sufletul gol, sa nu te poata dobori nimic, sa nu stii ce sunt alea sentimente. A chiar, oare ce sunt alea?! Mai sorb un strop si-ncep sa imi aduc aminte.

       Ceaiul s-a racit intre timp, focul s-a stins, iar stirile de la tv s-au terminat. Monotonia se lasa iar peste umerii mei goi, si-o las in pace, stiu ca e prea vicleana, ca-si va juca jocul dupa propriile ei reguli si va face orice doar ca sa ma vada la pamant. Mai beau o gura din ceaiul rece si ma las purtata de val, pana ajung din nou sa retraiesc trecutul.

      Primul lucru care imi vine acum prin minte cu un usor aer melancolic sunt acele seri unice de iarna petrecute in doi.. Atunci cand doar peretii goi ne simteau emotiile si ne auzeau tacerile care se contopeau intr-un sarut. Linistea ne dainuia si parca-i simteam muzica, simteam cum incepem sa ne ridicam usor, sa plutim, sa ne dezlipim de pamant asemeni unei picaturi de ceara. Il priveam cu nesat, simteam cum devine particica din mine, cum imi domina mintea si sufletul, cum ii simt bataile inimii. S-a ridicat usor din pat si a ales sa-si fumeze tigara. S-a pitit in coltul ferestrei si a inceput sa zboare odata cu fumul catre amintirile sale, iar eu.. eu imi tineam chipul intre palme privindu-l cu interes. Stiu ca ma observase.. si-a intors pentru o clipa fata catre mine, a lasat niste zale stravezii de fum sa-i paraseasca buzele in voia vantului si a zambit, stingandu-si tigara, apoi a ales sa-si atinga buzele reci de fruntea mea calda. 

        Parca-l cunosteam de o vesnicie, doar parca. Ajunsesem sa ma simt ocrotita doar atunci cand eram in bratele sale, atunci cand il auzeam soptindu-mi la ureche: "O sa fie totul bine, iubita. Te iubesc”. Imi placea sa-l simt aproape si-i cautam atingerea si buzele in somn ca sa ma asigur ca nu ma lasa pustie..speram sa nu o faca. Aveam clipe in care nu voiam sa ma mai dezlipesc de prezenta lui si reactionam ca un copil care cauta atentie si joaca si-i saream in brate si il umpleam de sarutari.. Incercam sa retraim momentele acelea de fericire din copilarie impreuna, dar existau si momente invaluite in mister.. Ii placea sa-i imbrac camasa in timp ce ma sorbea din priviri, iar eu.. Eu doar nu i-o mai inapoiam si il tachinam asa cum o faceai si el.

        Imbinam trairi, emotii, sunete, culori, inimi si prefer sa ma opresc aici, sa imi aduc aminte doar partea frumoasa a lucrurilor. Destinul a vrut sa fie totul asa, sa ma las prada unor momente care m-au facut sa zambesc in seara asta si sa aleg sa scriu aceste randuri nostalgice azi... cu un motiv ascuns.

Musafirul

Oamenii vin la tine, se ospateaza..dar mai si pleaca! Da, cred ca stii si tu musafirii aia care nu se mai dau plecati din casa ta, atunci cand tu esti rupt de oboseala si abia astepti sa te intinzi in pat.
Dar ce te faci cu musafirii din sufletul tau? Cu aia e mai greu ca pleaca fara sa-ti spuna, fara sa-ti multumeasca pentru ce le-ai oferit, nici macar nu inchid usa. Din musafiri devin parte din familie.. Ii adapostesti si ii feresti de rautatea din jur, ii oferi camaruta sufletului, il lasi sa o decoreze dupa plac, sa o mobileze.. Si ajungi sa vrei sa nu mai plece niciodata de acolo. Ajungi sa-i cresti, sa-i hranesti cu iubirea si grija ta, cu particule din tine, cu tinerete si vise. 
I te dedici complet, traiesti si visezi alaturi de aceea persoana iar cand pleaca te lasa pana si fara suflu. Iti fura speranta, zambetul de pe buze si o parte din suflet si in schimb iti lasa un mare.. gol si o doza mare de dispret.

In chip de eres

    Uite-o! O vezi cum sufla, cum isi mareste dimensiunile corporale? Se zbate ca-ntre gratii inauntrul tau, simte ca se sufoca si nu-ti da pace pana nu o lasi incet incet sa iasa la iveala si sa ti se evaporeze printre buzele uscate.
   Pare mica, dar e enorm de mare... pare jucausa, dar e infiorator de periculoasa. Pare o pisicuta blanda, dar atunci cand ataca, zgarie mai rau ca o felina, iar urmele lasate se transforma in cicatrici infinite si vinetii. Sta si te chinuie aspru pana reuseste sa castige.. Iti vara cutitul adanc in demnitate si in respectul pe care il porti fata de ceilalti, apoi isi face de cap, iar tu.. tu devii marioneta ei preferata. Odata vazuta la putere, te preschimba intr-un om introvertit, meschin, plin de tertipuri, egoist fara masura si lipsit de orice fel de simtire umana. Se va folosi de tine si ii va rani pe toti din jurul tau si se va hrani cu tristetea si starea lor de nervozitate exacerbata.. adora sa faca asta, sa faca cat mai multe victime!

 Uii..uiii..uite-o! Se uita prin ochii tai la mine si vrea sa ma faca sa incetez sa mai zic adevaraul despre ea, sa ma pocneasca peste gura, vrea sa ma vada la pamant, dar nu o las sa-si puna planul malefic in aplicare. Draga MINCIUNA sau FALSITATE sau cum te cheama pe tine, chip slab si urat, nu uita ca ai picioare scurte si ai grija ca te vei ingropa in propriile tale planuri si in propriile masti, iar odata cu tine vor cadea secerati si cei ce te folosesc cu desavarsire!