De-a v-ati ascunselea cu sentimentele

Zilele trecute am dat de o povestioara foarte interesanta care mi-a placut extrem de mult si pe care vreau sa v-o impartasesc si voua.

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului...

Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.

INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?

“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.

De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care , aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.

Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.

Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE.

O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.

În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.

EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.

Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.

Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate.

Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.

“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.

PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.

Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.

Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA.

A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.

TALENTUL era în iarba crudă

NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.

MINCIUNA, în spatele curcubeului

Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.

Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.

NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor.

Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri.

A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.

Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.

De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea.

De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”

Fagaduinte plasmuite

       Cu un gust  amar, si un aer monoton voi vorbi despre promisiuni. Mda, sunt satula de chestiile astea care mai mult rau iti fac.. ne este promisa marea cu sarea, luna de pe cer si de fapt ce primim? Surpriza! Poc, un sut in fund. Cel mai grav e ca aceste mici surprize sunt facute de cele mai multe ori de persoanele apropiate sau in cele in care incepem sa prindem destul de mare incredere, in care investim emotii si pareri de bine..  Da' la ce bun? Tu iti dozezi increderea si joci corect si el te „faulteaza”.

   Aud destul de des in jurul meu sintagme precum:  „Ai incredere in mine/ vorbele mele.”, „Nu spun nimanui.”, „Stai calma. O sa fie bine.”, „Mereu vom fi prieteni/ impreuna”, „Nu o sa te uit niciodata.”. Si astea se incadreaza cam tot in aceasi categorie si sunt de fapt niste cuvinte ruginite, cu o vechime de cand lumea si pamantul..dar totusi inca avem incredere in rahaturile astea.   

   Ne folosim prea mult de promisiuni pentru a atrage lumea, pentru a fi persuaisivi, dupa care clacam, dar ce sa mai.. nici nu ne mai intereseseaza cum cadem in ochii celuilalt, dupa ce ii dam cu firma in cap saracului om. In secolul in care traim suntem egoisti, mult prea egoisti, ne poti zari aura plina de egoism de la o posta, dar nu vrem sa recunoastem asta... aa da mai suntem si orgoliosi. Tragem doar pentru noi, ne urmarim interesele, ne dam draguti, simpatici, prieteni loiali sau perechea perfecta, iar dupa ce ne satisfacem interesele nu ne mai pasa ca ranim, ca facem rau.

        Asa suntem noi, ne catalogam oameni, dar uitam de sentimente si demnitate. Avem egoul prea mare si suntem lesinati dupa succes, uitam de unde am plecat, pe cine am lasat balta sau ce promisiuni am facut si le-am incalcat cu desavarsire. In urma noastra lasam doar un peisaj trist, un depou plin cu saci in care se afla increderea mototolita, saci meniti a fi dusi spre reciclare, dar sunt lasati in voia sortii.

Cana cu memorii

    

E o seara normala, un pat, un ceai si un tv.. aaa da si sa nu uitam un gand fugitiv care ma poarta spre tine. Ma plimb aiurea printre peretii proaspat zugraviti cu sperante ai micutei camere si simt... ca nu mai stiu ce simt, ca-mi pierd gandurile unul cate unul, dorintele, visele, amintirile, toate fiind smulse din mine ca de o tornada. Nu am ce face.. poate e mai bine sa ai sufletul gol, sa nu te poata dobori nimic, sa nu stii ce sunt alea sentimente. A chiar, oare ce sunt alea?! Mai sorb un strop si-ncep sa imi aduc aminte.

       Ceaiul s-a racit intre timp, focul s-a stins, iar stirile de la tv s-au terminat. Monotonia se lasa iar peste umerii mei goi, si-o las in pace, stiu ca e prea vicleana, ca-si va juca jocul dupa propriile ei reguli si va face orice doar ca sa ma vada la pamant. Mai beau o gura din ceaiul rece si ma las purtata de val, pana ajung din nou sa retraiesc trecutul.

      Primul lucru care imi vine acum prin minte cu un usor aer melancolic sunt acele seri unice de iarna petrecute in doi.. Atunci cand doar peretii goi ne simteau emotiile si ne auzeau tacerile care se contopeau intr-un sarut. Linistea ne dainuia si parca-i simteam muzica, simteam cum incepem sa ne ridicam usor, sa plutim, sa ne dezlipim de pamant asemeni unei picaturi de ceara. Il priveam cu nesat, simteam cum devine particica din mine, cum imi domina mintea si sufletul, cum ii simt bataile inimii. S-a ridicat usor din pat si a ales sa-si fumeze tigara. S-a pitit in coltul ferestrei si a inceput sa zboare odata cu fumul catre amintirile sale, iar eu.. eu imi tineam chipul intre palme privindu-l cu interes. Stiu ca ma observase.. si-a intors pentru o clipa fata catre mine, a lasat niste zale stravezii de fum sa-i paraseasca buzele in voia vantului si a zambit, stingandu-si tigara, apoi a ales sa-si atinga buzele reci de fruntea mea calda. 

        Parca-l cunosteam de o vesnicie, doar parca. Ajunsesem sa ma simt ocrotita doar atunci cand eram in bratele sale, atunci cand il auzeam soptindu-mi la ureche: "O sa fie totul bine, iubita. Te iubesc”. Imi placea sa-l simt aproape si-i cautam atingerea si buzele in somn ca sa ma asigur ca nu ma lasa pustie..speram sa nu o faca. Aveam clipe in care nu voiam sa ma mai dezlipesc de prezenta lui si reactionam ca un copil care cauta atentie si joaca si-i saream in brate si il umpleam de sarutari.. Incercam sa retraim momentele acelea de fericire din copilarie impreuna, dar existau si momente invaluite in mister.. Ii placea sa-i imbrac camasa in timp ce ma sorbea din priviri, iar eu.. Eu doar nu i-o mai inapoiam si il tachinam asa cum o faceai si el.

        Imbinam trairi, emotii, sunete, culori, inimi si prefer sa ma opresc aici, sa imi aduc aminte doar partea frumoasa a lucrurilor. Destinul a vrut sa fie totul asa, sa ma las prada unor momente care m-au facut sa zambesc in seara asta si sa aleg sa scriu aceste randuri nostalgice azi... cu un motiv ascuns.

Musafirul

Oamenii vin la tine, se ospateaza..dar mai si pleaca! Da, cred ca stii si tu musafirii aia care nu se mai dau plecati din casa ta, atunci cand tu esti rupt de oboseala si abia astepti sa te intinzi in pat.
Dar ce te faci cu musafirii din sufletul tau? Cu aia e mai greu ca pleaca fara sa-ti spuna, fara sa-ti multumeasca pentru ce le-ai oferit, nici macar nu inchid usa. Din musafiri devin parte din familie.. Ii adapostesti si ii feresti de rautatea din jur, ii oferi camaruta sufletului, il lasi sa o decoreze dupa plac, sa o mobileze.. Si ajungi sa vrei sa nu mai plece niciodata de acolo. Ajungi sa-i cresti, sa-i hranesti cu iubirea si grija ta, cu particule din tine, cu tinerete si vise. 
I te dedici complet, traiesti si visezi alaturi de aceea persoana iar cand pleaca te lasa pana si fara suflu. Iti fura speranta, zambetul de pe buze si o parte din suflet si in schimb iti lasa un mare.. gol si o doza mare de dispret.

In chip de eres

    Uite-o! O vezi cum sufla, cum isi mareste dimensiunile corporale? Se zbate ca-ntre gratii inauntrul tau, simte ca se sufoca si nu-ti da pace pana nu o lasi incet incet sa iasa la iveala si sa ti se evaporeze printre buzele uscate.
   Pare mica, dar e enorm de mare... pare jucausa, dar e infiorator de periculoasa. Pare o pisicuta blanda, dar atunci cand ataca, zgarie mai rau ca o felina, iar urmele lasate se transforma in cicatrici infinite si vinetii. Sta si te chinuie aspru pana reuseste sa castige.. Iti vara cutitul adanc in demnitate si in respectul pe care il porti fata de ceilalti, apoi isi face de cap, iar tu.. tu devii marioneta ei preferata. Odata vazuta la putere, te preschimba intr-un om introvertit, meschin, plin de tertipuri, egoist fara masura si lipsit de orice fel de simtire umana. Se va folosi de tine si ii va rani pe toti din jurul tau si se va hrani cu tristetea si starea lor de nervozitate exacerbata.. adora sa faca asta, sa faca cat mai multe victime!

 Uii..uiii..uite-o! Se uita prin ochii tai la mine si vrea sa ma faca sa incetez sa mai zic adevaraul despre ea, sa ma pocneasca peste gura, vrea sa ma vada la pamant, dar nu o las sa-si puna planul malefic in aplicare. Draga MINCIUNA sau FALSITATE sau cum te cheama pe tine, chip slab si urat, nu uita ca ai picioare scurte si ai grija ca te vei ingropa in propriile tale planuri si in propriile masti, iar odata cu tine vor cadea secerati si cei ce te folosesc cu desavarsire!

Inca un pas

   E o zi obisnuita, poate chiar mai frumoasa. Azi m-am trezit cu un chef nebun de a calca in picioare persoanele care mi-au gresit de nenumarate ori.. azi am simtit nevoia sa schimb ceva.. si nu, nu e o pacaleala sau o chestie de aia de fatada datorata zilei de 1 aprilie. Am fost buna prea mult timp, iar cand esti bun esti luat de fraier, pentru ca bunatatea ta se revarsa si asupra oamenilor falsi sau si asupra celor care profita din urma ta, nu doar asupra persoanelor ce merita sa fii bun cu ei. Destul de tarziu, m-am trezit din cosmarul ala sec si intunecat in care ma pierdusem de ceva timp. Nu merita sa fac asta, merita doar sa ma gandesc la mine, sa-mi reactualizez punctele slabe si pe alea tari si sa o iau de la capat. Pentru ca in joculetul asta este vorba doar despre mine, eu joc rolul principal, si tot eu sunt si regizorul, iar filmul.. filmul sa zicem ca are un potential destul de mare.

    Odata cu zapada, gerul si fulgisorii aia timizi s-a dus si starea mea proasta. Am preferat sa o mototolesc ca pe o coala de hartie imbibata in benzina si sa ii dau foc. Ceea ce stiu, e ca am avut ceva de invatat, mereu voi avea.. Rautatea, amintirile, sentimentele prea intense ne slabesc, pana ajungem in faza in care simtim cum ajungem la sol sau mai jos de el.
   Traieste clipa, lupta pana realizezi ca nu se mai merita, nu lasa pe nimeni si nimic sa te doboare, fii un invingator, invata ce si cum sa iubesti, pe cine sa urasti, cu cine sa fii egoist, pentru ca asa voi face si eu de acum inainte!

Invata sa infrunti totul!

   Traim intr-o societate in care barfa si rautatea ne bat mereu la usa, in care nu stii in cine sa mai ai incredere si pe cine sa ignori. Ei bine, ce faci atunci cand esti pus in postura in care nimeni nu te mai intelege, esti sleit de puteri si lipsit de speranta? Mai bine sa speram ca nu se va ajunge pana aici...

In lumea in care traim, dam de tot felul de oameni, doar ca depinde de noi cum vrem sa reactionam la vorbele si faptele lor. Multi aleg sa se interiorizeze, sa se retraga dupa niste ziduri groase acoperite de plumb si sa traiasca asa retrasi mereu. Ei incearca prin felul acesta sa se apere de o societate rea, sa se lipseasca de tradari, barfe si alte lucruri rele. Stau ascunsi mult timp, dar la un moment dat realizeaza ca viata a trecut pe langa ei, ca doar ca s-au strecurat prin multime, in asa fel incat sa treaca neobservati si nimic sa nu-i raneasca. Aceasta atitudine nu e nici pe de parte cea mai buna alegere. Incearca sa stai cu fruntea sus mereu, sa auzi lumea scum barfeste despre tine fara sa te doara lucrul asta, ci din contra sa te amuze toate povestioarele astea. Alege sa te exteriorizezi, sa te deschizi persoanelor care te fac sa te simti in siguranta.. ei vor reprezinta baza ta atunci cand vei mai avea momente in care te vei simti la pamant. Prefera sa zambesti atunci cand iti vine sa plangi, de ce nu sa faci haz de necaz, atata timp cat nu se ajunge la extreme. Construieste-te in asa fel incat sa devii destul de tare pentru a infrunta direct toate problemele care vor apararea in calea fericirii tale. Nu lasa nimic sa te doboare, dar lasa-te purtat de sentimente atunci cand simti nevoia.
    Nu cred ca vei da prea multa importanta acestor randuri, nu stiu daca te vor misca cumva, dar... doar un lucru as vrea ca sa tii minte: Tu esti unicul erou al propriei tale vieti!

Ca mine sau ca ei?

    Fiecare om inca de la nastere este indivizdualizat prin anume caracterisici.. Crestem, ne dezvoltam din toate privintele.. asa ca unii devin grasi, altii, slabi, unii au parul brunet, altii roscat, au ochii verzi sau caprui. Pe langa toate astea unii sunt buni organizatori, altii sunt lenesi, unii sunt zgarciti, altii sunt pesimisti, cate si mai cate chestii de genul.

Da, suntem diferiti, fiecare dintre noi e diferit prin felul lui de a fi si ar trebui sa ne mandrim cu asta, dar noi ajungem sa ne batem joc de noi intr-un final, neapreciind propriile valori ce zac in adancul nostru. Ajungem sa ne mutilam caracterul cu te miri ce conceptii auzite pe la tv, fapte nedemne ale unor oameni etc.
   Cel mai concret mod prin care valorile din noi si indivualizarea se distrug e prin asa-zisul instinct de turma. Nu zic ca este rau sa fii de acord cu cineva cand chiar are dreptate si ti vrea binele, ci partea proasta vine atunci cand zici si faci ca el pentru ca vrei sa-i intri in gratii sau pentru ca e cool sa faci asta. Oamenii din jurul nostru au o foarte mare putere de convingere asupra noastra.. Folosim diferite clisee, modalitati de manipulare si sabotaj, o mie de tertipuri pana ne indeplinim scopul meschin. Daca X si Y s-au facut blonde, vrea automat si Z pentru ca e la moda si pentru ca i-a zis cutare ca i-ar sta bine; daca X si Y merg cu Z cu masina chiar daca stiu ca acesta a consumat bauturi alcoolice, iar A nu vrea sa mearga cu ei pentru ca se gandeste ca s-ar putea intampla ceva rau, primii doi fac in asa fel incat il conving ca nu e nicio problema si se trezesc int-un final toti 4 ca victime ale unui accident rutier. As putea continua lista de exemple la nesfasit, dar nu are rost, observati si singuri realitatea cruda din jurul vostru.

    Daca vrei sa nu iti pierzi valorile asunse, principiile, visele, incearca sa prinzi curaj.. sa nu iti fie frica sa fii diferit fata de altii. De ce sa nu fii tu trandafirul ala alb si frumos din buchetul cu trandafiri rosii? Vei putea fi observat mai repede si chiar in sensul bun al cuvintelor. Asuma-ti criticile, barfele, cuvintele josnice aduse de ceilalti, izolarea.. Urmeaza-ti drumul si fii cea ce vrei tu sa fii, nu ceea ce vor sau sunt altii!

E adevarat? E necesar? E placut?

    Ti s-a intamplat vreodata sa rostesti la nervi niste lucruri unor persoane fiind foarte sigur ca ai dreptate? Daca da, intr-un final rezultatul nu cred ca a fost unul satisfacator pentru nici una din parti.

     Ei bine, cuvintele pe langa sentimente, sunt cea mai puternica arma a unui om. Iti ordonezi cuvintele in gandul tau ca intr-un puzzle intortochiat si-ti construiesti o realitate a ta, un plan... le asezi cu grija, le invarti, te enervezi, le calci in picioare, o iei de la capat si tot asa pana cand totul e complet. Ei bine de multe ori prin creatia asta a noastra care pentru noi pare perfecta, limpede, distrugem, distrugem mult... distrugem pareri, sentimente, relatii cu persoane apropiate. Uite asa un cuvant "stramb", mai bine zis o valtoare de cuvinte ne vor trada starile si vor impartasi o serie de emotii cu iz otravitor.. care de asemenea se pot intoarce si impotriva noastra. Trebuie sa ne asumam toate lucrurile astea si sa rupem perdeaua incetosata care sta in calea unei viziuni corecte si sa observam ca noi oamenii, in general ne atacam, ne aruncam sageti, prindem ura, ne ignoram si apoi incepe partea aia a cuvintelor din umbra, a barfei.

    Ne-am pricopsit a fi sclavii unei ere in care tragem doar pentru noi, ca sa ne fie noua bine si uitam de ceilalti in momentele esentiale, uitam sa fim deschisi. De cate ori un cuvant jucaus si simpatic nu ar fi salvat o catastrofa, un foc mocnit dintre doi oameni? Ei bine, noi cam uitam de ele, ne pierdem in reprosuri, ajungem sa ne ucidem unii pe altii prin cuvinte, incendiind si steguletul ala mic si alb care ar fi reprezentat finalul luptei de cuvinte.
    Ajuns la partea in care vrei sa repari lucrurile, iti dai seama ca planul ala roz al tau era total anapoda si te trezesti in fata persoanelor pe care le-ai ranit si le-ai indepartat. Multe lucruri nu te vor mai salva, poate doar increderea lor care poate se va ivi din nou ca din cenusa asemenea pasarii Phoenix, atunci cand vei spune lucrurile calm si cat se poate de deschis.        
     Nu-ti fie frica de parerile celorlati, nu o sa fii penibil. Renunta macar la jumatate din masca si demonstreaza ca esti ceea ce ai fost si pana acuma. Asadar, bobul de speranta si de reusita al faptelor se regaseste in gandurile si vorbele tale... inlatura orice urma de orgoliu si lasitate si adauga un strop de curaj, afectiune si ingaduire in gandurile tale.

Doza de fericire

    Am crezut mult timp ca fericirea noastra depinde de cei din jur, dar mi-am dat seama ca m-am inselat. Fericirea ti-o construiesti tu, adaugand in fiecare zi cate o caramida pe o veche ruina, realizand un adevarat castel, in care metaforic vorbind va urma sa te muti. Fericirea depinde de propriile ganduri, conceptii si de felul in care traiesti, dar cel mai important fara a te gandi la nevoia de a o simti.
    Niciodata fericirea nu va ajunge la noi atunci cand o dorim... o sa ne trezim din senin cu don'soara Fericire batand la usa si o sa ne zica: "Hei tu, m-am gandit sa-ti fac o vizita pe neasteptate. Ce zici ma primesti la tine pentru ceva timp?" Cu cat ne vom purta mai frumos cu acest "oaspete", cu atat va sta mai mult la noi... poate chiar se va si muta in casa, dar asta depinde de noi, nu de altii.

      Asa cum afirma si William Bennett: "Fericirea este precum pisica, daca incerci sa o ademenesti sau sa o chemi, te va evita cu indarjire; nu va veni niciodata. Dar daca nu ii acorzi nici un pic de atentie si iti vezi de treaba, o vei gasi frecandu-se de picioarele tale si sarindu-ti in poala."
     Nu o cauta, nu te gandi la ea, traiesti viata si clipele frumoase si nu astepta fericirea..si in niciun caz nu te astepta ca altii sa ti-o ofere, atunci cand se va ivi in calea ta iti vei da seama singur.