Revenire

     Dupa o indelungata absenta m-am gandit sa scriu din nou..de data asta simtind o grava lipsa de inspiratie. Muzele s-au jucat oarbe in jurul meu ca intr-un dans tribal si au ales sa ma paraseasca atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ele.. au gonit nebune si s-au ascuns in pustiu. Mi-au despicat sufletul si au furat tot dispretul si ura din mine si l-au aruncat in mare. M-au lasat in chip de copil doritor de fericire si plin de speranta si rabdare.

     Am tacut, m-am indepartat si am ales sa simt din nou.. sa simt emotii, dar atunci cand ascunzi in tine un suflet gol si cenusiu, culoarea dispare. Sa incerc sa o recapat? Mi-e frica.. Daca voi cadea iar in acea prapastie tainica? Daca nimeni nu ma va mai intelege vreodata si nu ma va mai accepta asa cum sunt? Daca voi aduce lumea in pragul nebuniei? Tot ce pot sa fac e sa cred  in oamenii care ma fac mai puternica pe zi ce trece, sa dau foc trecutului si sa rad in fata catastrofei. 
    Prefac totul intr-o doza de speranta si o impart cu cine trebuie. Aleg drumul spre fericire si de data asta voi fugi ca sa-l pot parcurge pe tot, nu voi mai poposi pentru ca nu am timp. Voi imparti zambete de dragul celui care ma iubeste si-mi voi incepe un capitol nou din viata. Totul va fi imbracat in speranta si iubire, iar muzele vor aparea iar din toate ungherele lumii.